Anatomia piciorului
“Piciorul este una din operele de artă ale naturii”
(G. Hofmann)
Introducere
Piciorul reprezintă punctul de legatură dintre corpul uman și sol. El joacă un rol deosebit de important în timpul staticii, mersului, alergatului, etc. Datorită faptului că în timpul acțiunilor biomecanice picioarele susțin întreaga greutate a corpului, ele sunt continuu supuse anumitor forțe și presiuni. Mai mult de 80 % din populație la un anumit moment al vieții se confruntă cu probleme la nivelul picioarelor. Sănătatea picioarelor noastre depinde de o serie de factori precum ar fi: nivelul de activitate, ocupația, unele boli și cel mai important – încălțămintea. Multe dintre problemele care apar la picior sunt legate direct de încălțăminte, de aceea este foarte important alegerea pantofilor potriviti.
Structura piciorului
Piciorul are o structură complexă alcătuită din diferite formațiuni anatomice interdependente. Acestea includ:
Oasele și articulațiile piciorului
Scheletul piciorului începe cu osul Astragalian (numit și Talus), care vine în contact cu cele două oase ale gambei – Tibia și Fibula, formând articulația gleznei. Articulația gleznei este o structură foarte stabilă, cunoscută sub numele de morteză, care permite mobilitatea piciorului în sus și în jos.
Partea din spate a piciorului este alcătuită de Talus și Calcaneu. Talusul se articulează cu Calcaneul prin articulația subtalară, care permite piciorului să se balanseze dintr-o parte în alta.
Partea mijlocie a piciorului este alcătuită dintr-un grup de 5 oase: Navicularul, Cuboidul si 3 oase cuneiforme, numite oasele tarsiene anterioare.
Oasele tarsiene posterioare (Astragalul si Calcaneul), formeaza cu oasele Navicular si Cuboid articulația mediotarsiană (numită și articulatia Chopart). Cele 5 oase tarsiene anterioare se articulează între ele formând 5 articulații intertarsiene. Când mușchii gambei și piciorului produc răsucirea piciorului într-o anumită direcție, aceste articulații se blochează și formează o structură foarte rigidă. Când sunt răsucite în direcția opusă, acestea se relaxează și permit piciorului să se conformeze cu orice suprafață cu care vine în contact.
Oasele tarsiene vin în contact cu cele 5 oase lungi ale piciorului numite oase metatarsiene, formând articulația tarso-metatarsiană (articulația Lisfranc). La nivelul acestei articulații nu se produc prea multe mișcări.
Picioarele se termină cu oasele degetelor, numite falange. Fiecare deget este alcătuit din 3 falange: proximală, medie și distală, cu excepția degetului mare, care este alcătuit doar din 2 falange: proximală si distală. Articulațiile dintre oasele metatarsiene și falangele proximale se numesc articulații metatarsofalangiene. Între falangele degetelor de la picioare se află articulațiile interfalangiene. Oasele metatarsiene împreună cu falangele formează antepiciorul, iar mobilitatea articulațiilor de la acest nivel joacă un rol foarte important pentru deplasare. Degetul mare, adică Halucele, joacă cel mai important rol la mers, iar prima articulație metatarsofalangiană este o zonă comună pentru problemele de la nivelul piciorului.
Ligamentele și tendoanele
Ligamentele sunt fascicole de fibre conjuncteve puțin elastice și foarte rezistente. Ele leagă oasele dintr-o articulație. Tendoanele se aseamănă ca structură cu ligamentele și au rolul de a atașa mușchii pe oase.
Tendonul Ahilean este cel mai mare și cel mai important tendon pentru mers, alergare și sărituri. Acesta atașează mușchiul triceps sural de osul călcâiului, pentru a permite ridicarea pe degetele de la picioare.
Tendonul m. tibial posterior se atașează la partea inferioară a piciorului. Acest tendon asigură susținerea bolții plantare și permite întoarcerea piciorul spre interior. Pe degetele de la picioare se atașează tendoane care îndoaie degetele în jos sau le îndreaptă.
Tendonul m. tibial anterior permite ridicarea piciorul, iar tendoanele mușchilor peronieri ajută la întoarcerea piciorului spre exterior.
Ligamentele piciorului sunt mici și alcătuiesc capsula articulară din jurul fiecărei articulații a piciorului. Întreaga structură arhitecturală a piciorului este susținută pe fața plantară prin intermediul a 2 formațiuni fibroase complexe: aponevroza plantară superficială și aponevroza plantară profundă. Aponevroza plantară superficială este cea mai importantă contribuind la menținerea bolții plantare în poziție ortostatică.
Mușchii piciorului
Asupra piciorului intervin toți mușchii gambei plus alți 20 de mușchi proprii piciorului. Cea mai mare parte a mișcărilor piciorului este realizată de mușchii gambei, tendoanele cărora se atașează pe diferite oase de la nivelul piciorului. Contracția acestor mușchi permite mobilizarea picioarelor pentru staționare, mers, alert și sărituri.
Mușchi proprii ai piciorului se dispun pe 4 regiuni distincte: una dorsală și 3 plantare. Mușchii plantari acționează în principal ca un grup în timpul fazei de sprijin, susținând arcurile piciorului. Ei rezistă la forțe care tind să reducă arcul longitudinal în timp ce greutatea este primită de călcâi și este apoi transferată la baza metatarsienelor și a halucelui. Mușchii devin mai activi în faza finală a mișcării pentru a stabiliza piciorul în vederea propulsiei (desprinderii). În același timp, ei sunt capabili să perfecționeze eforturile mușchilor lungi, producând supinația și pronația necesară platformei piciorului de a se acomoda cu terenul denivelat.
Inervația piciorului
Inervația piciorului este asigurată de:
Vascularizația piciorului
Arterele piciorului sunt ramuri terminale ale arterelor tibiale anterioară și posterioară și sunt reprezentate de artera dorsală a piciorului și arterele plantare.
La nivelul piciorului există vene superficiale și profunde. Venele profunde sunt grupate în perechi de vene anastomozate între ele. Venele superficiale sunt subcutanate. Drenajul venos al piciorului are loc predominant către venele superficiale principale.
Vasele limfatice ale piciorului au originea în plexurile subcutanate. Vasele colectoare sunt formate din vase limfatice superficiale și profunde care însoțesc venele superficiale și principalele mănunchiuri vasculare.